Arta erotică și femeia nudă

Corpul feminin gol a fost subiectul a nenumărate picturi, de la Venus a lui Botticelli la Originea lumii a lui Courbet și Nudul înclinat al lui Modigliani. În ciuda faptului că nu mai trăim într-o epocă în care reprezentările trupurilor femeilor sub formă de artă sunt considerate provocatoare, un spațiu special orientat spre privirea masculină a fost creat pentru anumite tipuri de imagini erotice în cultura occidentală de peste 500 de ani.

Reprezentările femeii nud îi pot face pe oameni să se zvârcolească, dar există multe modalități de a o arăta care nu obiectivează corpul și nu-l exploatează pentru emoție sau câștig comercial. De exemplu, un tablou cu o femeie într-o clasă de exerciții sau în ipostaza de yoga îi poate arăta mușchii și grația mișcărilor ei. Aceasta este adesea văzută ca o imagine pozitivă și plină de putere a corpului uman.

În timpul Renașterii, o renaștere a interesului pentru arta greco-romană a ajutat la transformarea practicii de atelier și a inspirat artiștii să studieze din viață, inclusiv observând și desenând modele de nud. În acest fel, artiștii au dobândit stăpânire asupra anatomiei, înțelegând amplasarea și caracterul mușchilor și au fost capabili să creeze compoziții figurative convingătoare. Aceste noi reguli pentru practica artistică au stabilit o legătură strânsă între artă și știință, iar angajamentul umanist față de observația realistă a fost îmbrățișat de artiști precum Titian.

Figura nudului a devenit o temă majoră în artă, dar a fost și una controversată. În Evul Mediu, credințele creștine despre castitate le țineau îmbrăcate pe majoritatea femeilor, iar înfățișarea unei femei goale era considerată foarte provocatoare, cu excepția cazului în care era o zeiță sau o nimfă. Pictori realiști precum Francisco de Goya și Edouard Manet au respins normele academice și au arătat corpul nud al unei femei adevărate în situații de zi cu zi. În Olympia și Dejeuner sur l’herbe de Poze femei dezbracate Manet, femeile sunt dezbrăcate cu încredere și privesc direct la privitor. Aceasta a fost o abatere radicală de la normă, iar pictorul a făcut scandal cu aceste două tablouri!

Arta modernă continuă să exploreze figura nudului, iar unele dintre cele mai celebre exemple includ lucrări de Matisse, Renoir și Cezanne. Lucrarea artistei contemporane Hildegarde Handsaeme este o adevărată odă adusă corpului feminin, iar picturile ei sunt poetice și colorate. Erotismul sincer al acestor corpuri feminine este atenuat de folosirea formelor generoase, iar ea a deschis calea nudurilor abstracte folosind o tehnică prin care culorile se amestecă pentru a da iluzia unei persoane vii, care respira.

Astăzi, figura nudă este încă un motiv obișnuit în fotografie, arta instalației și chiar în arta performanței. Dar poate cel mai important lucru de reținut este că, indiferent cum îl privim, corpul uman este frumos. Este un cadou și o comoară și ar trebui să fim recunoscători pentru asta. Făcându-ne timp pentru a ne aprecia corpul, de la un semn de naștere în formă de Abraham Lincoln până la modul în care articulațiile noastre se mișcă în timp ce mergem, poate crește stima de sine și încrederea în corp. Și în timp ce îți îmbrățișezi corpul, nu purta blugi prea strâmți care provoacă meralgii parestezice, sau ciupiți pielea picioarelor și picioarelor, până la punctul în care vă doare!